Cap. I-II   |    Cap. III-IV   |    Cap. V-VI   |    Cap. VII-IX   |    Cap. X-XIV   |    Bibliografie   |    Programul GINA   |    Produse

156. Credeti ca metodele alternative, ca relaxarea si hipnoza, pot avea beneficiu in tratamentul astmului bronsic?

Aceste metode nu au un beneficiu specific in astm, dar nu sunt daunatoare, atata vreme cat nu se intrerupe terapia conventionala. Efectul benefic, raportat in unele cazuri, este interpretat in consensurile actuale ca fiind de "tip placebo".

Unii autori accepta inca diagnosticul de astm psihogen, in care aceste metode pot da rezultate surprinzatoare, dar ele reprezinta exceptii.

157. Care este opinia actuala privitoare la beneficiul acupuncturii in astm?

Acupunctura nu si-a dovedit eficienta in tratarea astmului, conform acelorasi consensuri internationale privind astmul. Unii autori accepta ca ar avea un beneficiu ca adjuvant la terapia conventionala, la unii pacienti.

158. Este homeopatia cu adevarat eficienta in tratamentul astmului bronsic?

Homeopatia pare sa aduca un beneficiu intr-un numar limitat de cazuri, in special cele cu un profil psihologic particular. A fost citat un singur studiu fiabil in sprijinul eficientei homeopatiei, (Lancet, 1994) dar majoritatea autorilor considera ca efectul este tot de tip placebo.

159. Care sunt semnele de alarma in cazul unui astm acut grav?

Repetarea si intensificarea crizelor, rezistenta la terapia obisnuita, tahipnee > 30 respiratii/minut, tahicardie, 120 batai pe minut pulsul paradoxal, cianoza perioronazala, silentium respirator sunt semnele de alarma care anunta, de cele mai multe ori, instalarea unei forme grave de astm.

160. Cum debuteaza astmul acut grav?

Clasic, "starea de rau astmatic" - denumirea veche a astmului acut grav - se constituie progresiv, in cateva zile, crizele devenind din ce in ce mai intense, frecvente si rezistente la terapia obisnuita.

Trebuie avut in vedere totdeauna faptul ca exista si forme supraacute, care pun in joc prognosticul vital in cateva ore!

161. Este astmul acut grav o reala problema pentru medic si pacient?

Chiar si in tarile cu servicii de urgenta foarte bine puse la punct, se inregistreaza un numar mare de decese prin astm (2000-2500/an in Franta).

Acest numar sugereaza inca o data necesitatea interventiei de urgenta, de la aparitia primelor semne de instalare a astmului acut grav.

162. Care sunt elementele histopatologice caracteristice ale astmului acut grav?

Studiile in vivo pe aceste categorii de pacienti sunt evident dificile metodologic, deci elementele histopatologice au fost descrise prin extrapolare de la formele severe studiate.

Aceste modificari sunt:
- infiltratie densa a mucoasei si submucoasei prin celule inflamatorii, in special eozinofile, limfocite, macrofage si monocite,
- eozinofilele sunt activate (degranulate),
- raportul intre limfocitele T si B este crescut, iar recent au fost descrise macrofagele activate,
- in plus s-a descris hiperplazia musculaturii netede bronsice si dilatarea retelei vasculare bronsice, cu extravazare serica importanta,
- descuamare epiteliala marcata,
- caile aeriene sunt in mare parte obstruate de dopuri mucoase.

 163. Care sunt semnele clinice de gravitate ale primei faze?

Semnele de gravitate de prima etapa sunt: frecventa respiratorie de peste 30/min, pulsul paradoxal, folosirea musculaturii respiratorii accesorii (contractie permanenta a sternocleidomastoidienilor).

Gazele sanguine sunt perturbate, cu hipoxie in jur de 60 mmHg, inca nu apare hipercapnia, dar PaCO2 normala semnifica deja debutul hipoventilatiei alveolare.

164. Care sunt semnele de gravitate ale etapei a doua?

Intr-o a doua faza, apar: epuizarea respiratorie, transpiratii, tulburari de constienta, disparitia ralurilor bronsice (silentium respirator), bradicardie, iar hipercapnia este patenta, cu scaderea pH-ului (acidoza respiratorie).

 165. Care sunt factorii declansatori incriminati cel mai des in cazul astmul acut grav?

Factorii declansatori cel mai des incriminati sunt: expunerea masiva la alergeni, oprirea intempestiva a corticoterapiei de lunga durata, ingestia de aspirina sau sulfiti la persoane cu intoleranta la aceste medicamente, perioada premenstruala, infectia virala sau cu germeni atipici, sinuzita bacteriana, la unii pacienti chiar "agresiunea psihologica".

166. Ce rol joaca agresiunea alergenica?

Expunerea alergenica masiva, la pacientii atopici, pare sa fie un factor declansator capital, putand sa determine adevarate "morti subite".

Un exemplu de alergen de mediu evidentiat in SUA este Alternaria, un mucegai cosmopolit comun, care poate multiplica de 200 ori riscul de astm acut grav, in perioadele cand se gaseste in aer.

Expuneri alergenice de tip Alternaria se pot intalni in biblioteci si in cladiri cu instalatii de aer conditionat.

167. Pot determina alergenele alimentare sau medicamentele instalarea unui astm acut grav?

Alergenele alimentare au fost gasite responsabile de un numar redus de decese, in special la copil.

De asemenea, unele medicamente, cum sunt clasic betablocantele si aspirina, sunt deosebit de periculoase la pacientii astmatici.

Rapoarte recente de farmacovigilenta din Suedia si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii atrag atentia asupra responsabilitatii, in unele cazuri de astm acut grav, a inhibitorilor enzimei de conversie (Captopril, etc.).

168. Credeti ca exista o perceptie defectuoasa a tulburarii ventilatorii la unii pacienti si care ar favoriza intarzierea unei abordari terapeutice mai ferme si prevenirea agravarii astmului?

S-a dovedit (Kikuchi si col) ca pacientii cu antecedente de astm acut grav au o diminuare a raspunsului la hipoxie si a perceptiei dispneei, comparativ cu astmaticii care nu au avut niciodata o forma severa de boala sau fata de subiectii sanatosi.

Deci acesti pacienti au o slaba perceptie a obstructiei bronsice, de unde necesitatea practicarii masuratorilor obiective (PEF) pentru aprecierea severitatii astmului.

 169. Cand trebuie spitalizat si tratat cu atentie sporita pacientul astmatic?

Medicul trebuie sa se alerteze atunci cand:
- nu se obtine un raspuns prompt (1-2 ore) la tratament,
- exista obstructie bronsica persistenta (PEF < 40%)
- au mai existat episoade de acutizare severa a astmului,
- exista factori de risc,
- simptomele evolueaza de mult timp,
- pacientul traieste in conditii socio-economice deficitare.

Pacientul cu astm acut grav este o urgenta medicala si trebuie tratat ca avand un mare risc de deces!

Prognosticul sau depinde in mare masura de promptitudinea si corectitudinea primelor gesturi medicale, deci este esential ca el sa fie ingrijit, in masura posibilului, intr-un serviciu de urgenta, dotat cu oxigen si cu medicamentele de prima interventie.

170. Care sunt medicamentele de electie in aceasta situatie?

Betamimeticele (Ventolin) subcutanat, in perfuzie sau sub forma de aerosoli (0,5-1 mg) sunt asociate cu corticoizi injectabili, in doza ce poate merge pana la 500 -1.000 mg hemisuccinat de hidrocortizon (sau chiar mai mult!) si cu oxigen cu debit mare (6-8 l/min).

Atentie! Efectul corticoizilor nu este prompt, ci se instaleaza de obicei dupa 2-3 ore!

Cele doua medicamente pot fi administrate pe cale inhalatorie, daca se foloseste o camera de inhalare, pentru a permite eliberarea unui numar mare de pufuri (20-30/ora).

In cazul esecului betamimeticelor, se poate administra adrenalina, de preferat de catre reanimatori, sau teofilina, in doza de 5 mg/kg in 20 minute, urmata de o doza de intretinere de 0,6 mg/kg/ora.

Administrarea pe cale inhalatorie a medicamentului in aceasta situatie trebuie facuta cu mare prudenta, deoarece unii pacienti au o limitare accentuata a ventilatiei si nu pot efectua corect manevrele inhalatorii. Asteptarea efectului medicatiei inhalatorii poate fi fatala, daca nu se intervine cu medicatia sistemica.

171. Ce masuri complementare sunt necesare?

Hidratarea corecta este foarte importanta, avand in vedere faptul ca pacientul care hiperventileaza se deshidrateaza masiv, ca si administrarea de potasiu (6-8 g KCl/zi in glucoza 5%).

Antibioticele sunt necesare numai daca sunt argumente pentru o suprainfectie bacteriana sau o sinuzita acuta, ca factor declansant/agravant.

 172. Care este atitudinea ulterioara primei etape de asistare a pacientului astmatic acut grav?

Pacientul trebuie monitorizat cu mare atentie, in special in primele ore, trebuie responsabilizat si trebuie sa i se explice importanta unei bune colaborari.

Se va masura PEF-ul la 4 ore, acesta trebuind sa creasca cu 5 litri/min, iar ameliorarea clinica trebuie sa apara in 30 minute.

Ulterior fazei critice, se trece la o reevaluare a cazului, care consta, de cele mai multe ori, in introducerea sau intensificarea tratamentului de fond.

173. Este astmul bronsic compatibil cu graviditatea sau este un motiv de intrerupere a sarcinii?

Majoritatea studiilor arata ca, in general, in timpul sarcinii se produce o ameliorare sau nemodificare a astmului.

Numai o treime dintre cazuri se agraveaza in timpul sarcinii, punand uneori in joc prognosticul vital al mamei si al fatului.

174. Ce modificari ale parametrilor ventilatori si gazometrici, care pot interfera cu astmul, se produc in timpul sarcinii?

Nu au fost raportate modificari ale debitelor, nici chiar periferice, iar capacitatea pulmonara totala scade putin, prin scaderea volumului rezidual si a capacitatii reziduale functionale.

Modificarile gazometrice se datoreaza efectului stimulativ al progesteronului asupra centrilor respiratori, cu hiperventilatie prin cresterea volumului curent, fara modificarea frecventei. Aceasta antreneaza o scadere a PaCO2 (intre 25-30 mmHg) si o crestere a PaO2 (>100 mmHg), iar pH-ul se mentine stabil.

175. Ce efecte are astmul asupra sarcinii?

In timpul sarcinii, evolutia morbida a astmului poate antrena prematuritate si retard al cresterii intrauterine, putand pune in pericol viata mamei si a nou-nascutului.

Cu toate acestea, cu o supraveghere corecta si o terapie eficienta, riscurile la termen nu sunt mai mari decat ale unei sarcini normale.

176. Ce efecte are sarcina asupra astmului?

In general, evolutia este stabila si se produce o ameliorare in primul trimestru si in saptamanile care preced nasterea, cu o crestere a frecventei crizelor intre saptamanile a 29-a si a 36-a.

177. Ce medicamente antiastmatice produc malformatii congenitale si trebuie evitate?

In timpul embriogenezei se recomanda, in general, evitarea administrarii de medicamente, dar in cazul pacientelor astmatice, intreruperea medicatiei poate agrava boala, cu consecinte nefaste asupra produsului de conceptie.

Antihistaminicele, betamimeticele pe cale sistemica si corticoizii sistemici in doze mari, ca si cromonele (1,4% din 296 sarcini tratate) pot da malformatii congenitale.

In cazul teofilinelor, nu s-au raportat malformatii congenitale, dar pot da simptome de toxicitate, prematuritate si hipertensiune la nou-nascut.

Corticoizii inhalatori in doze mari sau pe cale sistemica pot determina intarzierea cresterii intrauterine, risc de hipotrofie fetala sau malformatii congenitale, ca si cresterea susceptibilitatii materne la infectii.

 178. Ce este astmul la Aspirina?

Astmul la Aspirina se caracterizeaza prin aparitia crizelor de astm dupa ingestia sau inhalarea de Aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Se insoteste de rinosinuzita sau polipoza nazala recidivanta si manifestari cutanate de tip urticarie, edem Quinke.

Boala a fost descrisa de Fernand Widal in 1922 si ii poarta numele.

179. Care sunt caracterele clinice ale bolii Fernand Widal?

Boala apare clasic intre 30-40 ani, cu o predominenta feminina aprox. 70%, cronologia simptomelor fiind: rinosinuzita cu polipoza nazala, astmul, apoi intoleranta la Aspirina.

Astmul este progresiv sever, hipersecretant, cu evolutie spre dispnee continua, necesitand frecvent corticoterapie orala.

Daca intoleranta la Aspirina apare la un subiect cu astm atopic, aceasta schimba complet evolutia bolii, ca si cum s-ar fi suprapus o noua boala, mai severa.

Rinosinuzita precede cu luni sau ani aparitia astmului si a intolerantei la Aspirina, este vasomotorie, hipersecretanta sau obstructiva, rezistenta la tratamentul local obisnuit. Se complica cu obstructie nazala peranuala, cu hipo- si apoi anosmie.

Polipoza nazo-sinusala este bilaterala, inalta posterioara, cu punct de plecare etmoidal. Se complica frecvent cu sinuzita maxilara, manifestata prin cefalee, incitand pacientul sa consume Aspirina sau AINS.

180. Cum se manifesta intoleranta la Aspirina?

Reactia de intoleranta apare la cateva ore de la ingestia de Aspirina, sub forma obstructiei bronsice de intensitate variabila. Intensitatea crizei depinde de doza ingerata (si 20 mg sunt suficiente!) si de sensibilitatea individuala.

Se insoteste de manifestari extrapulmonare: rinoree, hiperemie conjunctivala cu lacrimare, eritem al fetei si gatului si manifestari generale: greata, varsaturi, crampe abdominale, diaree, care pot preceda o stare de soc, cu pierderea constientei si asfixie, prin obstructie bronsica acuta.

181. Care este mecanismul intolerantei la Aspirina?

Aspirina si AINS au ca efect comun blocarea ciclooxigenazei, enzima cheie a sintezei de prostaglandine si tromboxan A2, pornind de la acidul arahidonic.

Este foarte probabil ca acidul arahidonic, neutilizat in productia de prostaglandine, dupa ingestia de aspirina, sa fie deviat spre calea leucotrienelor (mediatori cu puternic efect bronhoconstrictor si proinflamator), antrenand cresterea productiei acestora.

Este, de asemenea, posibil ca bronhiile pacientilor cu intoleranta la Aspirina sa aiba o sensibilitate crescuta la efectul constrictor al leucotrienelor.

182. Care sunt medicamentele de electie in prevenirea reactiilor induse de ingestia de Aspirina?

Medicamentele de electie sunt antileucotrienele, de tipul montelukast-ului sodic (Singulair), care blocheaza efectul leucotrienelor la nivelul receptorilor endobronsici.

183. Ce medicamente antiinflamatoare pot fi prescrise la pacientul cu intoleranta la Aspirina?

Sunt referiri bibliografice in sensul posibilitatii de a prescrie medicamentele continand: salicilati, salicilamida, dextropropoxifen (Antalvic), paracetamol, clorochina si colchicina.

Toate celelalte antiinflamatoare de tipul: Aspirina, Fenilbutazona, Indometacina, Ibuprofen, Piroxicam, Diclofenac, sunt interzise.

 184. Ce este aspergiloza bronhopulmonara alergica?

Aspergiloza bronhopulmonara alergica este o forma rara si severa de astm alergic, produs printr-o reactie imunitara dubla, tip IgE si IgG fata de Aspergillus fumigatus, un parazit micotic. Poate sa apara si ca o complicatie a unui astm alergic.

Astmul este sever, frecvent corticodependent, insotit de leziuni ireversibile bronsice si parenchimatoase.

185. Care sunt criteriile de diagnostic al Aspergilozei bronhopulmonare?

Criteriile majore sunt: infiltrate pulmonare cu eozinofile, recidivante, sensibile la corticoterapie, astm, eozinofilie sanguina (>1000), test cutanat imediat (minute) pozitiv la extrase de Aspergillus.

Criteriile minore sunt: test cutanat semiintarziat (cateva ore) pozitiv, IgE specifice mult crescute, IgE totale crescute si bronsiectazii proximale.

 186. Ce este sindromul Churg-Strauss?

Sindromul Churg-Strauss este o forma foarte rara de astm, caracterizata prin severitatea simptomelor respiratorii, importanta eozinofiliei (>1500) si existenta semnelor extrarespiratorii (generale, neurologice neuropatii periferice, cutanate - purpura, urticarie, necroze).

Apare in general ca astm tardiv (in jurul varstei de 40 ani), cu oarecare predominenta masculina si se constituie progresiv in 8-10 ani.

Substratul bolii este o vascularita granulomatoasa si necrozanta, fiind numita si angeita alergica cu granulomatoza.

187. Ce alte forme de astm mai cunoasteti?

 Boala Carrington este o pneumonie cronica cu eozinofile, cu evolutie subacuta, complicata cu astm.

Raspunde bine la corticoizi, tratamentul antibiotic fiind inutil.

188. Poate fi astmul alergic "vindecat" prin desensibilizare?

 Desensibilizarea (hiposensibilizarea specifica) este o metoda de imunoterapie specifica laborioasa de lunga durata si potential periculoasa, rareori indicata, recomandata in astmul copilului si al adultului tanar. Poate fi recomandata in urmatoarele cazuri:
- alergenul responsabil identificat este unic, bazat pe mecanism patogenic cu incriminarea IgE (polisensibilizarea este factor de esec),
- este posibila numai eliminarea partiala a alergenului,
- pacientul este simptomatic o perioada de timp suficient de lunga pentru a justifica o procedura prelungita de tratament,
- alergenul exista sub forma purificata, standardizata si liofilizata.

Exemplele clasice de indicatie a hiposensibilizarii sunt alergia la veninul de viespe si la polen.

189. Care sunt contraindicatiile terapiei prin hiposensibilizare specifica?

Contraindicatiile hiposensibilizarii specifice sunt: polisensibilizarea, varsta adulta, astmul "vechi", obstructia bronsica severa si incomplet reversibila, boli asociate (cardio-vasculare), aparitia unor efecte locale sau sistemice serioase.

 190. Ce este Broncho-vaxom-ul?

Broncho-vaxom este un vaccin polimicrobian, un extract liofilizat din 8 specii de bacterii implicate cel mai frecvent in infectiile respiratorii.

Este relativ larg recomandat in cazul pacientilor cu infectii respiratorii recidivante si prelungite.

La astmatici, trebuie administrat cu oarecare prudenta deoarece sunt pacienti cu profil imunologic particular si alterat.

Unii autori apreciaza efectul pozitiv al BronchoVaxom-ului, in sensul reducerii frecventei crizelor severe.

 191. Ce se cunoaste despre studiul calitatii vietii pacientilor astmatici?

Calitatea vietii este un concept relativ nou, pe care atat medicii, cat si factorii de decizie in domeniul sanatatii vor trebui sa-l integreze in activitatea lor practica.

M. Hyland a adaptat recent o scara de calitate a vietii, intitulata "Living with Asthma Questionnaire", continand 68 de puncte referitoare la astm, despre 11 aspecte ale vietii: viata sociala si recreere, sport, vacante, munca si alte activitati, somn, mobilitate, viroze respiratorii, probleme sexuale si atitudini, efectele medicamentelor antiastmatice.

Studiul calitatii vietii are o importanta deosebita, in special pentru bolnavii cu astm ireversibil. In acest caz, explorarea functionala poate sa furnizeze rezultate insuficiente (ea inregistrand numai lipsa de reversibilitate), in timp ce studiul calitatii vietii ofera si alte date, certificand eficacitatea sau ineficacitatea unui tratament.

 192. Care este ghidul terapeutic pe care trebuie sa-l respectam in abordarea terapeutica a astmului bronsic?

Cel mai recent ghid terapeutic este programul GINA - Global Initiative in Asthma - respectiv Strategia Globala de Tratament si Prevenire a Astmului Bronsic, care se aplica in acest moment in toata lumea, inclusiv la noi in tara.

193. Care sunt elementele de care se tine cont in clasificarea astmului bronsic, conform programului GINA?

Elementele clinice si functionale care sunt apreciate pentru incadrarea intr-o anumita treapta de severitate si tratament ale astmului sunt:
- frecventa simptomelor diurne si nocturne,
- starea respiratorie intre crize,
- gradul de afectare a somnului si activitatii fizice,
- valorile si variabilitatea VEMS-ului si PEF-ului - consumul (nevoia) de bronhodilatatoare betamimetice "de salvare" (cu scurta actiune).

194. Care este clasificarea astmului bronsic dupa gradul de severitate, conform programului GINA?

Astmul bronsic se clasifica, conform GINA, in astm intermitent (episodic) si astm persistent, acesta din urma de trei grade de severitate: usor, moderat si sever.

 195. Care sunt cele mai frecvente erori intalnite in practica medicala din spital in abordarea pacientului astmatic?

Cele mai frecvente erori practice sunt:

- neaplicarea sau necunoasterea principiilor moderne de diagnostic si tratament
- atitudine inadecvata in urgenta
- administrarea de corticoizi fara bronhodilatatoare
- corticoterapie inadecvata, (doze, durata), cu oprire de obicei brusca la iesirea din criza

Principiul de baza ar trebui sa fie corticoterapie cat mai scurta in doze suficiente si numai daca nu s-a obtinut controlul simptomelor cu bronhodilatatoare.

- exces de corticoterapie sistemica pe termen lung, avand drept consecinta inducerea corticodependentei
- lipsa terapiei adjuvante corticosteroizilor
- utilizarea insuficienta a medicatiei inhalatorii (doze, durata, utilizarea dispozitivelor)
- ignorarea educatiei pacientului.

196. Care sunt cele mai frecvente erori intalnite ambulator?

In ambulator s-a observat:
- o recomandare excesiva a corticoizilor retard (Diprophos, Volon, etc.)
- nesupravegherea pacientului (lipsa urmaririi terapeutice)
- relatie inconstanta medic - bolnav
- neintroducerea la timp si, in general, administrarea insuficienta a corticoizilor inhalatori (neincredere, impresia ca eficienta reala este mai mica decat cea teoretica)
- exces de corticoterapie sistemica, teofiline si betamimetice cu scurta actiune
- lipsa sau insuficienta educatiei pacientului.

197. Cum greseste pacientul astmatic insusi fata de boala sa?

Pacientul astmatic face, de obicei, urmatoarele greseli:
- ignora rolul factorilor de mediu
- nu cunoaste sau nu intelege natura inflamatorie a bolii si necesitatea tratamentului de lunga durata, (chiar si atunci cand, aparent, se simte bine).
- se descurajeaza prematur in cazul evolutiei trenante a bolii
- isi autoadministreaza medicamente incorect (supra- sau subdozarea)
- nu cunoaste sau neglijeaza simptomele de agravare a bolii
- manifesta complianta scazuta la tratament
- confunda tratamentul de fond (cortizonic) cu cel de criza (betamimetic)
- nu foloseste corect dispozitivele de inhalat
- se teme nejustificat de efectele secundare ale corticoizilor inhalatori si abandoneaza prematur tratamentul, din cauza unor neplaceri minore si tratabile (cum ar fi o micoza bucala usoara)
- manifesta neincredere in medicatia inhalatorie
- nu se prezinta la medic decat atunci cand "se sufoca".

198. Ce se poate face pentru imbunatatirea asistentei pacientului astmatic la noi in tara?

Oricare dintre medicii care vin in contact cu pacienti astmatici pot contribui in mod real la imbunatatirea asistentei medicale a acestora.

Cateva lucruri ar putea schimba in bine calitatea asistentei pe care o acordam pacientilor astmatici si ne-ar putea aduce satisfactii suplimentare in munca noastra:
- primul lucru pe care trebuie sa-l facem este insusirea reglementarilor cuprinse in ghidurile terapeutice recente (programul GINA).
- in al doilea rand, trebuie sa aplicam efectiv aceste reglementari si sa nu le consideram doar "teorie".
- sa incercam sa cunoastem profilul psihologic si conditiile de existenta ale pacientului, sa-i intelegem particularitatile, care pot fi determinante in evolutia bolii.
- sa ne apropiem de el, castigandu-i increderea, printr-o atitudine binevoitoare si eficienta, determinandu-l sa participe la propriul tratament.
- sa il educam in ceea ce priveste boala, transmitand mesaje pozitive, dar ferme, de genul "astmul se vindeca exceptional, dar se poate trai cu el aproape normal, daca..."
- sa colaboram cu familia, indepartand senzatia de "stigmatizare" a pacientului astmatic.
- sa fim cat mai disponibili, astfel incat pacientul sa revina cu incredere de cate ori are nevoie (nu doar in situatii limita).

 199. Cum se face educatia pacientului astmatic?

Educatia astmaticului se face prin:
- dialog si explicatii concrete asupra bolii, intr-un limbaj cat mai accesibil!
- demonstratii practice de folosire a dispozitivelor inhalatorii.
- exemple cu situatii similare.
- material vizual informativ, de tipul pliantelor, planselor, afiselor, etc.
- explicarea situatiilor care au determinat o noua acutizare si cum ar fi putut fi evitate.
- prevenirea acutizarilor posibile in perioade de expunere alergenica, de exemplu la polen, prin avertizarea din timp a pacientului.
- instructiuni concrete asupra a ceea ce trebuie sa faca in caz de criza sau daca nu ne gaseste atunci cand are nevoie.
- cum sa recunoasca agravarea bolii si ce trebuie sa faca in aceasta situatie.

200. Ce parere aveti despre activitatea fizica a pacientului astmatic?

Pacientul astmatic trebuie incurajat sa faca sport si acest lucru se face constant si organizat in toate tarile dezvoltate.

Astmaticul trebuie invatat sa-si reeduce respiratia la efort si sa evite conditiile cu aer uscat si rece, ca si eforturile bruste si inconstante. Un sport pe care este bine sa-l recomandati, in special copiilor astmatici, este inotul.

Tratamentul preventiv (cu betamimetic sau cromoglicat) ii va creste increderea in sine, eliminand teama si sentimentul handicapului.

Un astmatic corect tratat si monitorizat poate sa duca o viata activa, aproape normala, incadrandu-se eficient in societate, fara nici un fel de handicap.